Zice Alex Brie:
"Avionul decoleaza in 40 de minute, deci timp nu e. Incep sa ma intreb ce si unde sa arunc din continutul bagajelor, si las tipului-de-serviciu-aka-maturatorul urmatoarele: o sticla feteasca neagra; o sticla riesling premiat; 2 conserve din Metro, cu ciorba de burta; un borcan de ghebe la otet(ultimul care era in beci), si juma’ de kil de malai de-ala de la tara, de face mamaliga buna."
Nu pot să nu zîmbesc cînd citesc această înşiruire de alimente. Îmi amintesc de vremurile din facultate cînd am transportat şi eu, ca mulţi alţii, cu personalul de Iaşi, nenumărate sacoşe cu mîncărică de acasă, pentru mine, dar şi pentru colegii înfometaţi.
Cu globalizarea asta, mai lipseşte sacul cu cartofi şi devine şi avionul tren personal! :)
Iar acum mă dau şi eu în vileag şi zic că am ajuns la înregistrare la Otopeni acum ceva vreme tot cu nişte borcane din astea, dintre care unul era cu gogoşari umpluţi cu hribi, totul marinat în oţet. Precizez că nici unul dintre produsele transportate nu era cumpărat din comerţ. Totul era făcut acasă.
Nu era foarte voluminos, dar adunat, făcea vreo 15 kilograme (cîntărite de acasă). Am luat atunci borcanele, le-am băgat în traista mea de umblat pe stradă, mi-am agăţat-o în diagonală la gît şi m-am prezentat la înregistrare. Acolo am întrebat cu tupeu dacă pot urca cu numita traistă în avion ca bagaj de mînă. Am executat atunci o întoarcere, ce s-a vrut cît mai naturală şi fără efort, pe un sfert a corpului, ca domnişoara să vadă mai bine geanta. Sigur că da, a zis ea, în timp ce un firişor de sudoare îmi curgea pe o tîmplă.
Şi-am încălecat pe-o şa ...
2 comentarii:
"Nu pot să nu zîmbesc cînd citesc această înşiruire de alimente. Îmi amintesc de vremurile din facultate cînd am transportat şi eu, ca mulţi alţii, cu personalul de Iaşi, nenumărate sacoşe cu mîncărică de acasă, pentru mine, dar şi pentru colegii înfometaţi.
Cu globalizarea asta, mai lipseşte sacul cu cartofi şi devine şi avionul tren personal!"
Nu stiu daca ti s-a intimplat, dar eu chiar am carat cartofi de-acasa pe vremea studentiei de pe plai. Am tranzitat Carpatii la greu cu un rucsac portocaliu cu cadru, de-ala de munte. Mi se cam urîse, dar asa era intelegerea cu colegii de locuinta. Eu furnizam cartofii cu regularitate - asta ca aveam cunostinte la Institutul de cercetare si productie a cartofului, si faceam proba la soiuri noi pe gratis :) - plus telemea de vaca - piesa de rezistenta; altcineva venea cu castane, prajituri de casa si peturi de palinca de la Satu Mare; a treia persoana se specializase in gemuri si zacusti produse fix in inima Scheiului; ultimul colocatar ne blagoslovea cu borcane de muraturi, smintina - tot la pet - si tuica de Bistrita.
Ba da, am cărat şi eu cartofi, că altfel nu aminteam de ei.
Şi am cărat cartofi şi pentru colegi, iar colegii au cărat şi ei la rîndul lor pentru mine. Înţelegerea era să mergem pe rînd cîte unul acasă şi să ne încarcăm cu genţi de la părinţi.
Trimiteți un comentariu