Ştiri de pe front

Ploaia i-a risipit pe jeunes dînd speranţe de plecare în inimile noastre de angajaţi luaţi ostatici la birou. Dar iată că a ieşit soarele şi gara s-a umplut din nou de tineret cu intenţii bune. Apoi au început să apară iar sarkozeii, echipaţi cu căşti, scuturi şi bastoane. Cetăţenii paşnici s-au retras atunci înspre liniile de autobuze. Cum acestea nu păreau a funcţiona, am încercat autostopul dar n-a oprit nimeni. În sfîrşit a venit un autobuz, dar plin. Avînd experienţă multă acumulată pe linia de tramvaie 4-8 din Iaşi - Copou-Tătăraşi-Zona industrială-Tudor-Copou şi invers - am reuşit să mă strecor. În autobuz, nişte femei povesteau strănutînd cum au aşteptat trenul în gară şi cum nişte copii au început să folosească sprayuri lacrimogene. Am strănutat şi eu de vreo două ori parte din solidaritate, parte că îmi venea să strănut. Lîngă mine, patru jeunes făceau politică de zor, spunînd vorbe simpatice despre Sarko şi Villepin şi dezvoltînd în conversaţie tehnici de ardere a maşinilor. Au avut timp să dezvolte ei mult şi bine din cauză că în tot acest timp stăteam pe loc, fiind în mijlocul unui ambuteiaj monstru.

Dupa autobuz, au urmat două metrouri şi încă un tren, unde nimeni nu părea că era la curent de evenimente, aşa că am putut să pun mîna şi pe o carte.