Acum vreo lună de zile am sucombat în faţa unei perechi noi de pantofi şi am cumpărat-o, întrucît precedenta arăta oarecum groaznic. Azi i-am luat pentru prima dată. Precizez că n-am umblat desculţ în această perioadă, de regulă preferînd încălţăminte ce se apropie mai mult de cea sportivă. E inutil să spun că am şi costum. Cravata e ascunsă totuşi în geantă ca să evit o parte din ironiile de bază ale acelora obişnuiţi cu înfăţişarea mea cotidiană, de sindicalist: iar te duci la interviuri? ne părăseşti? În treacăt fie spus, ce bine arăt!
Cum nu s-a nascut încă perechea de pantofi care să nu-mi facă probleme măcar vreo trei zile la început, mi-am cîrpit preventiv picioarele cu plasturi în locurile unde ştiam eu că are să se întîmple.
Ceea ce s-a întîmplat însă îmi depăşeşte aşteptările: beşicile s-au format fix lîngă bucăţile de pansament, adică exact sub banda adezivă. Prevăd o desprindere dureroasă. Aş pleca acasă să scurtez din suferinţă dar şefa, în mod neobişnuit, e încă la birou la ora asta. O zi proastă, ce mai!
Un comentariu:
Citind aici, mi-am adus aminte de vorba aia: 'Ixulescu mi-e drag ca pietricica din pantof'
Trimiteți un comentariu